Fiziokinetoterapia face parte din medicina fizica si studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care ii asigura omului activitatile motrice normale. Aceasta are la baza miscarea efectuata prin programe de recuperare medicala bine structurate si au ca scop refacerea unor functii diminuate.

         Obiectivele principale ale tratamentului fiziokinetoterapeutic sunt: Relaxarea, Corectarea posturii si aliniamentului corporal, Cresterea mobilitatii articulare, Cresterea fortei musculare, Cresterea rezistentei musculare, Cresterea coordonarii, controlului si echilibrului, Corectarea deficitului respirator, Antrenamentul la efort, Reeducarea sensibilitatii.

       Prestam servicii de kinetoterapie in afectiuni ortopedice, reumatice, neurologice, respiratorii, cardio-vasculare, gineco-abdominale si pentru sportivi, supraponderali. De asemenea oferim si servicii de kinetoprofilaxie(gimnastica de intretinere pentru orice varsta).

Fiziokinetoterapia - domenii de aplicare si beneficii

Doriti sa fiti sanatos? Foarte bine! Este simplu! Miscarea, aproape disparuta in conditiile vietii moderne, este cel mai frumos mijloc de a ne remodela, de a scadea greutatea corporala si normaliza valorile colesterolului, glicemiei, avand si un marcat potential antiinflamator, dar in acelasi timp ne modifica starea de spirit, alungand depresiile si anxietatea.

Este primul pas, alaturi de alimentatia sanatoasa, spre un stil de viata benefic. Acesta este Secretul!
Este important sa ne gandim nu cat de greu este sa facem miscare, ci sa o facem!

Un program corect de recuperare medicala trebuie sa porneasca de la castigarea increderii pacientului in acest gest terapeutic si cointeresarea lui, materializata printr-o participare activa pe toata durata tratamentului. Personalul medical specializat trebuie sa vina in intampinarea nevoilor pacientului oferind servicii de calitate si creand o atmosfera propice acestui tip de tratament.

In programele de kinetoterapie adresate recuperarii diferitelor afectiuni s-a concretizat o suma de metode care se aplica intocmai sau din care un terapeut experimentat selecteaza partile care convin cel mai mult cazului pe care-l trateaza.

Kinetoterapia se defineste ca terapie prin miscare efectuata prin programe de recuperare medicala care urmaresc refacerea unor functii diminuate sau cresterea nivelului functional in diverse suferinte. Kinetoterapia este o forma terapeutica individualizata care, plecand de la programe de exercitii fizice statice si dinamice, se poate folosi in programele terapeutice profilactice (de prevenire), curative si de recuperare.

Obiectivele de baza pe care si le propune kinetoterapia sunt urmatoarele:
- corectarea posturii si aliniamentului corpului;
- cresterea mobilitatii articulare;
- cresterea fortei si rezistentei musculare;
- reeducarea coordonarii si echilibrului;
- antrenarea la efort;
- reeducarea respiratorie;
- reeducarea sensibilitatii etc.

DOMENII DE APLICARE A KINETOTERAPIEI

Dintre aplicatiile acestui vast domeniu care este kinetoterapia amintim:

1. Drenajul limfatic si masajul gravidei
Masaj de relaxare, adaptat situatiei, care o va ajuta sa se relaxeze pe toata durata sarcinii, sa nu resimta durerile coloanei vertebrale si ale membrelor inferioare.

2. Kinetoterapie pentru gravide
Programe individuale de gimnastica, in functie de trimestrul de sarcina, prin care se intaresc musculatura pelvina si cea a spatelui.

3. Masajul sugarului
Masaj profesionist, special adaptat varstei fragede.

4. Kinetoterapia sugarului si a copilului
Manevre kinetoterapeutice pentru afectiuni specifice (torticolis, picior varus equin, picior talus-valgus, picior plat, picior convex, luxatie congenitala de sold, genu var, genu valg, pectus excavatum-torace infundat, pectus carinatum-torace in carena, dizabilitate motorie de origine cerebrala, distrofii musculare etc.)

5. Kinetoterapia specifica afectiunilor adolescentului
Programe de recuperare pentru afectiuni specifice varstei adolescentei dar nu numai (deformari de ax ale coloanei vertebrale – hipercifoza dorsala, hiperlordoza lombara, scolioza, cifoscolioza etc.)

6. Kinetoterapia in afectiuni metabolice
Programe de gimnastica adresate persoanelor cu obezitate, hipercolesterolemie, diabet zaharat.

7. Kinetoterapia preventiva
Miscarea este singura metoda prin care putem sa ne reeducam corpul si sa prevenim anumite afectiuni ce apar din cauza sedentarismului prelungit si a modului in care ne desfasuram activitatea in fiecare zi.

EFECTELE FIZIOTERAPIEI

In practica de zi cu zi, ce se desfasoara in cadrul serviciului de recuperare medicala, fizioterapia ocupa un spatiu important. Reducerea durerii cu ajutorul fizioterapiei este o realitate de necontestat, verificata in timp. Mijloacele folosite variaza mult, in functie de o serie de factori (recunoasterea substratului fizio-patologic al durerii, alegerea formei de curent corespunzatoare, dotarea cu aparatura necesara, aplicatia corecta a procedurii).

Dintre efectele fizioterapiei mentionam:
- efect antiinflamator;
- refacerea tonusului muscular;
- reducerea spasmelor musculare;
- efect analgezic;
- imbunatatirea circulatiei arterio-veno-limfatice;
- efect sedativ etc.

Formulele terapeutice trebuie alese in asa fel incat sa se obtina maxim de eficienta. Aparatura de electroterapie utilizata trebuie sa fie capabila sa furnizeze toate formele de curent, ultrasunet si laser, utilizabile in conditii de maxima securitate.

DOMENII DE APLICARE A FIZIOTERAPIEI

Fizioterapia este indicata in recuperarea:

1. Ortopedica - beneficiaza cu eficienta musculatura slabita a spatelui, scolioze si cifoze incipiente in care se realizeaza cu adevarat antrenamentul muscular - entorse, luxatii, contuzii, sindrom algomerodistrofic post-fracturi, accelerarea calusarii, intinderi musculare, redori articulare, atrofii musculare de inactivitate.

2. Manifestari abarticulare - stiloidite, epicondilite, periartrite scapulohumerale (PSH).

3. Reumatologica - degenerativa - artroze (coxartroze, gonartroze, spondiloze), inflamatorii cronice - artrite, spondilite anchilopoetice.

4. Neurologica - nevralgii cervicobrahiale, neuromialgii,nevrite, sindroame algoneurodistrofice, lombosciatica, discopatii la diferite nivele ale coloanei vertebrale.

5. Dermatologica - nevralgii postherpetice, dureri reminiscente dupa Zona Zoster.

TERAPIA VOJTA

Locomoţia reflexă – baza terapiei Vojta 
Prin folosirea terapeutică a locomoţiei reflexe, se poate ajunge, la pacienţii cu o afecţiune a sistemului nervos central şi a aparatului locomotor, – cel puţin parţial – la modele de mişcare elementare, aceasta însemnând că ele devin iarăşi accesibile. Locomoţiile reflexe sunt activate „pe cale reflexă“. „Reflex“,  în sensul locomoţiei reflexe nu se referă la modalitatea coordonării neuronale, ci la stimuli externi, aplicaţi terapeutic, precum şi la răspunsurile de mişcare definite şi întotdeauna aceleaşi,disponibile imediat, în mod automat. 
La terapia Vojta, terapeutul aplică pacientului, aflat în decubit ventral, dorsal sau lateral, o presiune  ţintită, pe anumite zone ale corpului. Astfel de stimuli duc, la om, – indiferent de vârstă – în mod automat şi fără iniţiativă proprie, adică fără o conlucrare activă, voluntară, a celui vizat, la două complexe de mişcare: 
Târârea reflexă din decubit ventral şi Rostogolirea reflexă din decubit dorsal şi lateral. Târârea reflexă duce la un fel de mişcare de târâre, pe când rostogolirea reflexă începe din decubit dorsal, trecând apoi prin decubit lateral în aşa numitul mers patruped. 
În locomoţia reflexă se ajunge la o activare coordonată, ritmică a întregii musculaturi scheletice, şi la o implicare a diferitelor nivele de comandă ale sistemului nervos central. Reacţiile motorii regulate, şi cu o desfăşurare ciclică, obţinute prin stimuli de presiune aplicaţi în anumite poziţii de lucru, sunt la nou-născut pe deplin declanşabile şi pot fi reproduse adesea. 
Toate mişcările motorii, care apar la om în dezvoltarea prinderii, rostogolirii, mersului patrupedic, ridicării în picioare şi mersului sunt abordate astfel în  mod vizibil. Ele sunt, conform profesorului Vojta, prezente la copii, într-un anumit stadiu al dezvoltării, în care aceştia nu posedă încă spontan aceste însuşiri.
Prin aplicarea terapeutică a locomoţiei reflexă, sunt activate funcţiile musculare necesare mişcările spontane din viaţa de zi cu zi – intrate în funcţie în mod involuntar, – în special de la nivelul coloanei vertebrale, dar şi la braţe şi picioare, mâini şi labele picioarelor, ca şi de la nivelul feţei.
Profesorul Vojta a considerat că la un pacient, prin declanşarea repetată a acestor mişcări „de tip reflex“ , se ajunge la  „deblocări“ sau „noi căi de acces“ în interiorul reţelelor nervoase funcţional blocate dintre creier şi măduvă. 
Scopul aplicării terapeutice a locomoţiei reflexe

Prin aplicarea locomoţiei reflexe se urmăreşte ca, componentele elementare ale verticalizării umane şi deplasării, aceasta însemnând: 

1. Echilibrul corpului în timpul mişcărilor („coordonare posturală“)
2. Ridicarea corpului, împotriva gravitaţiei 
3. Mişcările cu scop precis, de apucare şi păşire, ale membrelor („mişcare fazică“)
să devină din nou accesibile şi utilizabile. 
Diferenţa faţă de alte tehnici şi metode fizioterapeutice 
La terapia Vojta nu sunt exersate funcţii de mişcare, ca prinderea, rostogolirea de pe spate pe abdomen sau mersul. Mai curând, activarea terapeutică a locomoţiei reflexe, mediază accesul, prin intermediul sistemului nervos central, la modele de mişcare parţial singulare, necesare pentru o anumită mişcare sau acţiune. 
După tratamentul Vojta, aceste modele parţiale îi sunt disponibile spontan pacientului. Prin repetarea regulată a „mişcării normale“ stocate în creier, este împiedicată antrenarea mişcărilor de eschivare. Acestea ar fi în orice caz doar un înlocuitor pentru „mişcarea normală“ propriu-zisă, care este de dorit. 
Activarea reacţiilor vegetative şi a altor reacţii automatizate.
Cu ajutorul locomoţiei reflexe pot fi activate şi influenţate, pe lângă reacţiile „mari“, de natură motrică, şi anumite reacţii ca:

§                     Mişcarea globilor oculari (oculomotricitate)

§                     Mişcări ale limbii şi mişcări ale maxilarului (motricitate orofacială)

Precum şi funcţii vegetative ca:

§                     Reglarea funcţiei vezicii şi a intestinului

§                     Respiraţia

§                     Suptul şi deglutiţia

Locomoţia reflexă şi legătura cu dezvoltarea motorie ideală
Modelele parţiale ale locomoţiei reflexe cuprind toate componentele dezvoltării motorii ale omului până la mersul independent. Prin aplicarea regulată a terapiei Vojta, se realizează „deschiderea căilor“ pentru aceste modele parţiale în sistemul nervos central, astfel încât, starea de activare realizată prin terapie este menţinută o perioadă de timp, şi mişcările spontane ale copilului / adultului vor fi influenţate în mod pozitiv.
Experienţa clinică a demonstrat că, după o activare prin locomoţia reflexă, unui pacient (copil / adult) îi stă la dispoziţie o poziţie a corpului cu mult mai bună – ba chiar normală. Acest lucru îi oferă pacientului şi o siguranţă emoţională crescândă, în confruntarea cu mediul înconjurător şi în acumularea de noi experinţe
Terapia Vojta la copil
Terapia Vojta poate fi aplicată în aceeaşi măsură atât la sugari, cât şi la copii. Indicaţia rezultă pe baza diagnosticului medical şi a scopului terapeutic formulat în consecinţă. 
Cele mai bune rezultate sunt obţinute atunci când la pacient nu s-au dezvoltat şi fixat deja, aşa numitele modele motrice înlocuitoare. La pacienţii aflaţi în faza de fixare a „motricităţii înlocuitoare“, scopul terapiei este activarea şi menţinerea modelelor de mişcare fiziologice, precum şi rechemarea şi integrarea modelelor de mişcare anormale nefixate încă în desfăşurarea motrică normală până la stăpânirea deplină a motricităţii voluntare.

Plânsul sugarului în terapia Vojta
Starea de activare dorită terapeutic se exprimă la sugar în timpul terapiei adesea prin plâns. Acest lucru induce părinţilor o stare de iritare, făcându+i să presupună că îi provocăm copilului lor „durere“. Plânsul este la această vârstă un mijloc de exprimare important şi adecvat al micilor pacienţi, care reacţionează astfel la o activare neobişnuită. De regulă, după o scurtă perioadă de adaptare, plânsul nu mai este aşa intensiv şi în pauzele dintre exerciţii ca şi după terapie, sugarii se liniştesc direct. La copii mai mari, care se pot exprima verbal, plânsul, de asemenea, nu mai apare. 
Despre terapia Vojta la adulţi
La adulţii cu afecţiuni dobândite, care prejudiciază coordonarea periferică şi central nervoasă a mişcării, terapia Vojta poate fi folosită atât în faza acută a bolii, asta însemnând deci foarte devreme, ca şi în reabilitatea ulterioară.

Cu ajutorul terapiei Vojta este stimulat din nou accesul la modelele de mişcare odată sănătoase, cu scopul prevenirii efectelor secundare ca durerea, limitarea funcţionalităţii şi forţei. Ca efecte însoţitoare dorite, în urma respectivei terapii, pleacă impulsuri cu rol de activare a unor funcţii corticale mai înalte (motivaţie, concentrare, rezistenţă, stimularea limbajului, diversitate, senzorialitate şi psihic). 

Ţelul cel mai înalt al terapiei Vojta este reconstrucţia competenţei zilnice a pacientului. Aceasta înseamnă, că tratamentul trebuie să-l facă pe pacient din nou capabil să participe în modul cel mai bun posibil la toate activităţile, în familie, şcoală, profesie,  timp liber şi în acelaşi fel, nevoilor sale.

Spectrul efectelor terapiei Vojta

De spectrul larg al efectelor terapiei Vojta, profită pacienţi de toate vârstele cu boli în întregime diferite, ca spre exemplu:

§                     pareze cerebrale

§                     scolioze ale coloanei vertebrale

§                     displazii şi luxaţii ale articulaţiei şoldului

Chiar şi la tulburări cerebrale de mişcare pregnante, sunt influenţate şi modificate clar, în sens pozitiv, mecanisme de verticalizare sau funcţii de sprijin precum şi aptitudini comunicative. Terapia Vojta poate fi aplicată ca bază în fizioterapie la aproape orice tulburare de mişcare, ca şi la o multitudine de boli, ca spre exemplu:

§                     Tulburări centrale de coordonare la vârsta sugarului

§                     Tulburări de mişcare ca urmare a leziunilor sistemului nervos central (Pareze cerebrale, apoplexie, scleroză multiplă ş.a.)

§                     Paralizii periferice ale braţelor şi picioarelor (de exemplu pareze de plex brahial, spina bifida, leziuni medulare ş.a.)

§                     Diferite boli musculare

§                     Îmbolnăviri şi limitări funcţionale ale coloanei vertebrale, ca spre exemplu diformităţi ale coloanei vertebrale (Scolioze)

§                     Leziuni ortopedice / traumatologice relevante ale umărului şi braţelor, şoldului şi picioarelor

§                     Tratamentul dezvoltării defectuoase a şoldului (displazii / luxaţii de şold)

§                     Probleme ale funcţiilor respiratorii, deglutiţiei şi masticaţiei

Contraindicaţii ale terapiei Vojta

Terapia Vojta nu se foloseşte la:

§                     Îmbolnăviri acute febrile, respectiv inflamatorii

§                     Vaccinări cu vaccinuri vii la indicaţia medicului (de regulă 10 zile dupa vaccin)

§                     Existenţa sarcinii la pacienţi

§                     Anumite îmbolnăviri, ca spre exemplu boala oaselor de sticlă, boli de inimă ş.a.

La toate bolile care limitează starea generală a pacientului, terapia Vojta se foloseşte în funcţie de posibilităţile de solicitare ale acestuia, pe o durată mai scurtă, dar nu trebuie întreruptă.

Efectele terapiei Vojta asupra dezvoltării şi comunicării pacientului

Prin terapia Vojta se ajunge la modificarea pozitivă a coordonării mişcărilor la prindere, verticalizare, mers independent şi vorbire. Ca urmare a acestei modificări, copilul sau adultul este apoi în măsură să-şi exprime mai uşor şi mai amplu dorinţele şi nevoile, precum şi să şi le realizeze spontan. Pacienţii sunt mai puţin frustraţi, acţionează mai fericiţi şi mai mulţumiţi. Copii mai mari sau adulţii sunt de părere că după terapia Vojta se simt „mai uşori“ când execută mişcările. Un astfel de sentiment, profund pozitiv, duce la capacităţi comunicative vizibil îmbunătăţite. În general, terapia Vojta îi oferă pacientului posibilităţi clar îmbunătăţite pentru învăţarea motrică în confruntarea cu mediul înconjurător.  
În afară de terapia Vojta, nu este necesară o observare permanentă şi o intervenţie corectivă din partea părinţilor, astfel  încât sugarul, respectiv copilul, să se poată mişca liber şi spontan. Conform principiului Vojta, nu există „posturi greşite“, care ar putea periclita succesul tratamentului.

Prin „facilitarea” funcţiei posturale şi de mişcare în sistemul nervos central al sugarului şi copilului, obţinută prin terapia Vojta, capacitatea de mişcare îmbunătăţită a acestuia, realizată în secvenţele terapeutice zilnice, puţine şi scurte, poate fi menţinută de regulă pe tot parcursul zilei. 
Ca rezultat, acest lucru stimulează şi dezvoltarea independenţei micului pacient faţă de adult. Acesta este un scop dorit al terapiei. În acelaţi timp terapia Vojta promovează părinţii în competenţa lor părintească: copilul află în timpul terapiei zilnice Vojta afecţiunea fizică şi o siguranţă mediată de părinţi. Terapia Vojta întăreşte astfel relaţia părinte – copil şi duce la câştigarea de experienţe noi şi extinse din partea copilului

Dozarea şi intensitatea de lucru în terapia Vojta

Locomoţia reflexă este o terapie extrem de eficientă, fireşte însă neobişnuită şi foarte solicitantă pentru sugari şi copii mici. Ca multe alte metode fizioterapeutice, şi terapia Vojta presupune cerinţe considerabile din partea părinţilor şi aparţinătorilor. 
Ca terapia Vojta să fie încununată de succes, ea trebuie efectuată la sugar şi copilul mic, de mai multe ori pe zi. O şedinţă de terapie durează între cinci şi douăzeci de minute. 

Rolul părinţilor / aparţinătorilor în terapia Vojta

Întrucât părinţii, respectiv aparţinătorii, efectuează terapia de mai multe ori pe zi, le revine rolul hotărâtor în terapia Vojta. 
La un pacient adult efectuarea terapiei Vojta poate fi preluată de soţ/soţie, partener de viaţă sau de persoane apropiate. În acest caz terapia se va efectua de regulă de mai multe ori pe săptămână.

Iniţierea şi efectuarea terapiei Vojta

Pe lângă afecţiunea de bază, efectul şi prin acesta succesul terapiei prin metoda Vojta este determinat de intensitatea şi precizia ei. După indicarea terapiei Vojta de către medicul curant, terapeutul Vojta concepe un program individual, stabilind împreună cu pacientul/părinţii scopurile terapiei. Programul terapeutic este apoi adaptat la intervale regulate în conformitate cu evoluţia pacientului.

 Iniţierea în vederea executării terapiei Vojta de către părinţi, respectiv aparţinători, are loc de regulă neîntârziat, astfel încât terapia să poată fi începută şi acasă, realizându-se intensitatea necesară acesteia.

Indiferent de vârstă pacientul va fi prezentat apoi în mod regulat la  cabinetul fizioterapeutului

Terapia Vojta în echipa terapeutică interdisciplinară

Profesorul  Vojta vedea în coordonarea automată a posturii corpului condiţia de bază pentru stimularea pacientului în privinţa capacităţii de a experimenta, a percepţiei, vorbirii, învăţării ş.a.m.d. În acest fel terapia Vojta îmbunătăţeşte condiţiile pentru alte măsuri terapeutice, pedagogice, logopedice, ergoterapeutice şi altele. Astfel terapia Vojta ocupă un loc important, de bază în cadrul echipei terapeutice interdisciplinare.
Cum este demonstrat efectul terapiei Vojta?
Terapia Vojta şi-a dovedit eficienţa pe plan mondial la mulţi pacienţi, începând de la sugari până la adult. Mişcările reflexe observate de profesorul  Vojta, efectul lor şi succesul lor terapeutic au fost cercetate ştiinţific şi confirmate empiric. Pe lângă aceasta există câteva studii separate, bazate pe evidenţe.
Cercetări privind efectele psihice ale terapiei Vojta
Efectele presupus negative ale terapiei Vojta, în special pe plan psihologic, asupra dezvoltării senzomotorii şi asupra comportamentului comunicativ şi social al sugarilor, respectiv al copiilor care beneficiază de această terapie, au fost cercetate de diverşi autori. În acest sens o atenţie deosebită a atras comparaţia cu copii care nu au beneficiat de terapia Vojta şi cu copii care au beneficiat de alte terapii precum şi efectele acestora asupra relaţiei mamă – copil. Aceste studii au arătat că terapia Vojta nu atrage după sine efecte negative d.p.d.v. psihologic, ci din contră poate avea mai mult efect pozitiv pe plan psihic.